Realitatea pe care o trăim astăzi este o realitate pe care mulți dintre noi, cu doar câteva săptămâni în urmă, nu ne-am fi imaginat că vom ajunge vreodată să o trăim. De mai bine de 2 săptămâni, eu și Tudor ne-am autoizolat și am ieșit doar de 3 ori din casă, pentru cumpărături. La început, am zis că ne va fi destul de ușor. Ne place să petrecem timpul în doi, dar ne și respectăm intimitatea în momentul în care vrem să ne ocupăm timpul cu hobby-urile personale sau, pur și simplu, avem nevoie de câteva momente cu noi înșine. Ce nu mi-am imaginat însă, e că va fi atât de greu să stăm în casă. Vă mai aduceți aminte când eram copii și ne ziceau părinții că nu avem voie să facem ceva și fix acel lucru voiam să îl facem? Eu cam așa mă simt acum. Doar că știu exact motivul pentru care nu e bine să ies din casă. Și înțeleg că e spre binele meu și a celor din jur.
Am ales să scriu această postare destul de personală, poate chiar cea mai personală din partea mea de până acum, ca să împărtășesc cu voi cum mă simt eu în perioada aceasta și ce fac pentru a o depăși mai bine. Dacă unii dintre voi vă regăsiți în ea, să știți că nu sunteți singuri. 🙂 La începutul acestei perioade, m-am gândit că poate ar fi bine să iau o pauză de la blog. Simțeam că nu e momentul potrivit în care să postez rețete “perfecte” ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Nu îmi doresc să pozez o viață ideală care e atât de departe de a fi adevărată. M-am luptat cu mine însămi și, am ajuns la concluzia că genul acesta de comunicare ne-ar putea ajuta pe mulți dintre noi. Să citim din experiențele celorlați și să prindem curaj să le împărtășim și pe ale noastre. Să vedem cum alții își gestionează propriile frici și cum merg înainte. Să ne inspirăm unii pe alții în schimbările pe care le facem și modul în care ne adaptăm la situație. Pentru mine, blogul e pasiunea care mă încarcă cu energie pozitivă acum, mai mult ca oricând.
Cum vă spuneam, acum câteva săptămâni, nici nu mi-aș fi imaginat că vom ajunge în situația de astăzi. Atunci când China a anunțat izbucnirea epidemiei eram sigură că vor reuși să o țină sub control. De fapt, speram să se întâmple acest lucru. Am făcut abstracție de era în care trăim, în care suntem cu toții interconectați și avem o mobilitate mai mare ca oricând. Începutul anului m-a prins planificând o grămadă de călătorii. Călătorii pe care, rând pe rând, le-am anulat. La început am fost mai optimistă. Am urmărit cu sufletul la gură evoluția acestui virus, sperând ca apele să se liniștească curând. În momentul în care am anulat concediul planificat în Italia pentru luna mai, am decis că anul acesta nu vom mai zbura deloc cu avionul. Am început alte planuri care includeau mașina și mulți kilometri parcurși prin țară. Am avut o clipă de fericire atunci. Eram supărată că totul era dat peste cap, dar reușisem să ne redresăm repede și să găsim alternativa. În seara în care am pus totul la cale, m-am culcat extrem de entuziasmată și liniștită, neștiind ce ne așteaptă a doua zi. Da, am multe momente în care trăiesc în bula mea inocentă, dar ce ne-am face dacă nu ne-am permite nici măcar să visăm? Așa cum probabil v-ați dat seama, planurile noastre s-au schimbat rapid. Incertitudinea a devenit atât de mare încât nu știm dacă vom mai pleca pe undeva curând. Și știu că mulți ne aflăm în aceeași situație. Tot ce putem face acum e să avem răbdare. Și să facem tot ce ne stă în putință ca totul să se termine cât mai repede.
Realitatea aceasta e cam greu să o ignorăm. Am momente în timpul zilei în care nu mă pot concetra la nimic. Este cumva normal și cred că simțim cu toții o anumită frică. Dacă nu pentru noi, pentru părinții, bunicii și cei dragi nouă. De multe ori îi zic lui Tudor că am impresia că parcă trăim un coșmar și că urmează să ne trezim și totul va fi ca înainte. Ne vom putea continua viețile, planurile și visurile pe care le aveam. Dar mă trezesc zi de zi la aceeași realitate și încerc să o accept. E greu să o ignori când vezi în fiecare zi ultimele știri, ultimele statistici. Dar trebuie să ne impunem să mergem mai departe și să ne ținem, nu doar trupul, dar și sufletul sănătos.
Am marele noroc că în perioada aceasta pot să lucrez de acasă. În timpul săptămânii, luându-mă cu lucrul, reușesc cât de cât să mă mai deconectez. Cu toate acestea, tot îmi rămâne destul de mult timp în care mintea mea poate să zburde liniștită cu tot felul de gânduri și scenarii negative. Dar încerc cumva să o țin ocupată. Exercițiile fizice sunt un exemplu bun. Eu fac de foarte mulți ani sport acasă. Adevărul este că nu îmi plac deloc sălile de sport și, pentru mine, nu au reprezentat niciodată o opțiune. Mă simt mai bine în intimitatea mea de acasă, în ritmul meu, făcând exercițiile care îmi plac, la orice oră îmi doresc. Puteți găsi clipuri pe Youtube sau diverse aplicații care să vă ajute în acest sens. Recunosc că, în acest sens, rutina mea nu s-a schimbat prea mult. Am văzut că multă lume are energie și face exerciții dimineața, înainte de lucru. Mai ales acum când nu se mai merge la birou. Eu nu sunt deloc o persoană matinală și niciodată nu am fost. Dacă pot să dorm 5 minute în plus, cu siguranță așa voi face. Ce să mai zic acum că dorm cu o oră mai mult?
Ce altceva mai fac? Mă uit la filme și seriale care să mă binedispună. Încerc să evit în perioada aceasta tot ce e greu de “digerat”. Nu am nevoie să văd filme apocaliptice sau drame care să mă aducă într-o stare și mai nasoală. Am o listă întreagă de filme pe care vreau să le văd și e timpul să încep să o bifez. Recunosc că îmi e dor să merg la cinema. Noi mergeam aproape în fiecare weekend și am fost tare supărată când mi-am dat seama că nu vom mai putea face asta o perioadă bună de timp. Dar mă consolează gândul că toate premierele filmelor la care voiam să mergem, au fost amânate. Așa că, după toată nebunia aceasta, ele vor fi acolo pentru noi.
Pe lângă aceasta, am o grămadă de cărți care abia așteaptă să fie citite. Cărțile au fost dintotdeauna o escapadă bună a realității în care ne aflăm. De ce să nu le lăsăm să ne ajute și acum? Ele ne fac mai buni și mai înțelepți. Putem vedea lumea din mai multe perspective și ne putem lăsa imaginația să zburde spre alte melaguri neștiute de noi până acum. Și, dacă ați epuizat toate cărțile din bibliotecă, găsiți o grămadă de formate pdf online, gratuit. Cei de la Humanitas au o inițiativă foarte faină în care pun la dispoziție biblioteca lor virtuală.
Am fost plăcut surprinsă și de felul în care s-a mobilizat multă lume și s-a adaptat la această digitalizare care să ne facă viețile mai ușoare. Aș vrea să vă dau ca exemplu Teatrul Național Timișoara care, săptămâna aceasta, a anunțat pe pagina de Facebook că, până în 1 mai, vor difuza în fiecare miercuri, vineri și duminică, o piesă de teatru înregistrată din repertoriul lor. Noi chiar i-am urmărit miercuri seara și ne-a făcut foarte bine. Am râs mult și, pentru 2 ore, parcă am uitat de tot.
Un alt lucru important pentru mine, este gătitul. Mai ales în perioada aceasta. Și înainte găteam foarte mult. Acum însă, apreciez momentele acelea în care mă concetrez atât de mult pe ceea ce fac încât uit de restul. Vă mai spuneam că am decis să facem cumpărături doar o dată pe săptămână și doar atunci ieșim din casă. E și acela un moment important pentru noi. Stând în casă, parcă nu realizăm cât de frumos e afară. Chiar dacă vedem că vremea se încălzește, una e să observi de la fereastră și alta e să simți razele calde ale soarelui. Acum, mai mult ca oricând ne dăm seama de cât de puțin avem nevoie pentru a fi fericiți. Noi chiar ieri ne-am încărcat bateriile pentru o noua săptămână. Chiar dacă a fost scurt, măcar am simțit că a venit primăvara și că natura va fi mereu acolo pentru noi. Așa cum ar trebui să fim și noi pentru ea. 🙂
Un lucru important, pe care sper să îl învățăm și să îl ținem minte și după această pandemie, e să avem grijă de tot ce ne înconjoară. Eu sunt convinsă că viețile noastre se vor schimba. Un asemenea eveniment devine istorie. Pentru mine, a trecut un an jumătate de când am decis să îmi schimb stilul alimentar cu unul pesco-vegetarian. Acum, mai mult ca oricând, mă gândesc că trebuie să merg mai departe și să adopt unul vegan. Multă lume a rămas suprinsă de această schimbare. Când eram întrebată de ce am luat această decizie, îmi era jenă să răspund, de teamă să nu fiu judecată ca o altă “sclifosită” care vrea să pară “cool” și că îi pasă. Adevărul e că îmi pasă. Am luat decizia aceasta din compasiune și din respect față de mediul înconjurător. Și, cu toate că știu că nu toți ne permitem o astfel de decizie, cred că alegerea mea contează. O persoană în plus contează. Nu îmi doresc să schimb percepția nimănui și nu judec oamenii pentru alegerile făcute. Fiecare este liber să își trăiască viața în propriul mod. Dar nu pot să nu spun că mă bucur când văd oameni care conștientizează impactul pe care îl au, sau pot să îl aibă, asupra lumii. Și, dacă pot să mă implic în vreun fel, cu mare drag o voi face.
Eu sper ca toate acestea să ne facă mai buni și mai înțelegători. E și asta o metodă prin care să ne ținem optimiști. Putem începe prin a ne ajuta unii pe alții. Mulți dintre noi ne bucurăm când ne cumpărăm ceva nou și acum, mai mult ca sigur, comenzile online au crescut semnificativ. Nu ne dăm seama poate, că de banii aceștia s-ar putea să avem nevoie mai târziu. Sau, am putea să îi folosim în alte scopuri. Sunt bani care oricum deja îi economisim stând acasă. Nu mai cumpărăm benzină, nu mai mergem la film, nu mai ieșim în oraș. Puteți să donați acești bani pentru scopuri caritabile. O sumă infimă pentru noi, poate să facă diferența. Un exemplu este campania de donare 2 euro printr-un simplu sms. Eu am ales să donez aici. Oamenii aceștia îmi dau speranța să cred că totul va fi bine. Am văzut atâta mobilizare în ultimul timp și sunt mândră de fiecare gest umanitar de care dăm dovadă. Sunt o grămadă de astfel de campanii, puteți să le căutați pe cele din localitățile voastre și să vedeți cum vă puteți implica și ajuta.
În speranța că totul va trece cu bine, rezoluția mea pentru 2020 e să trăiesc simplu. Până atunci, aștept momentul în care ne vom putea plimba liberi prin natură și vom aprecia tot ce avem. Să ne auzim cu bine și sănătoși. 🙂